Monthly Archives: februarie 2014

Minunile Fericitei Agafia de la mănăstirea Cuşelăuca (III)

Astăzi moaştele monahiei Agafia (Maranciuc), trecută la cele veşnice în anul 1873, se află la mănăstirea Cuşelăuca, într-o raclă frumos împodobită. De câţiva ani maicile de la Cuşelăuca au înaintat ÎPS Mitropolit Vladimir un demers prin care au cerut canonizarea Maicii Agafia.

La moment dosarul Fericitei Agafia se află spre examinare la Comisia mitropolitană pentru canonizarea sfinţilor, dar deocamdată din partea Comisiei nu a parvenit nici un răspuns. Aceasta nu-i împiedică însă pe creştini să se roage la Cuvioasa Agafia, iar mulţi dintre bolnavi să se vindece.

Citește mai departe…

Minunile Fericitei Agafia de la mănăstirea Cuşelăuca (II)

Să o cinstim pe Fericita Agafia, dăruită nouă spre întărirea credinţei noastre, spre exemplul mărturisirii credinţei noastre şi spre mântuirea neamului nostru, căci un neam e slăvit prin numărul de sfinţi pe care i-a născut.

Sfântă Fericită Agafia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

continuare la Minunile Fericitei Agafia de la mănăstirea Cuşelăuca (I)

Citește mai departe…

Minunile Fericitei Agafia (I)

Mare apărătoare a mănăstirii.
1. Monahia Elpidea Grosu spune că în anul 1940, cînd au plecat autorităţile româneşti din Basarabia, o mare parte din basarabeni au trecut odată cu ei Prutul.
De această tulburare nu a fost ferită nici Mănăstirea Cuşelăuca. „Cînd am văzut ce se făcea, m-am dus să mă închin la mormîntul Fericitei Agafia. Rugîndu-mă ca să-mi arate printr-un semn oarecare ce să fac şi eu”, spune măicuţa.
„În noaptea aceea m-am visat la mormîntul Fericitei Agafia şi cu lacrimi mă închinam, apoi aplecandu-mă să iau puţină ţărînă mi s-a părut că am atins mîinile Fericitei Agafia.

Citește mai departe…

Mănăstirea Cuşelăuca în perioada interbelică

Istoria acestei mănăstiri începe pe la 1786, atunci când marea proprietară din Cotiujenii Mari, Maria Tocan, descendentă a unui neam de răzeşi, dorea să-şi închine viaţa în liniştea rugăciunii permanente. Aceasta şi-a luat numele de Mitrodora, punând început bun acestui aşezământ prin ridicarea unui bisericuţe de lemn.

Ulterior, la 1841, pe locul acesteia, a fost ridicată o biserică de zid, în formă de navă, cu frontoane specifice neoclasicismului rusesc la extremităţi şi cu două turle, una patrulateră cu rol de clopotniţă peste pronaos şi una mică, simbolică, deasupra altarului.

Read More…