Mănăstirea Cuşelauca, a avut de-a lungul timpului o istorie bogată. Începutul existenţei ei datează începând cu sec. al XVIII-lea. Se merită de amintit că la data de 10 Februarie 1832, mănăstirea obţine o donaţie de pământ din partea familiei de răzeşi din satul Cotiujenii-Mari . Datorită acestei danii moşiereşti, mănăstirea şi-a creat un început bogat. De la începutul întemeierii sale şi până astăzi ea a fost de călugăriţe, care au dus o viaţă de sine stătătoare; este printre puţinele mănăstiri din Republica Moldova de astăzi care au un asemenea statut. Ea a fost „chivernisită” de stareţe deosebite , iar de-a lungul istoriei sale complexul monahal al acestei mănăstiri este format din două biserici:

1. Prima este Biserica cu hramul în cinstea sărbătorii ,,Adormirea Maicii Domnului”, zidită în anul 1847 prin străduinţa arhimandritului Nicandru şi a stareţei Irina. În anul 1882 această Biserică a fost acoperită cu tablă, iar în anul 1932 ea a fost acoperită cu tablă zincată .
2. Iar a doua Biserică poartă hramul ,,Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena”, zidită fiind în anul 1855, cu străduinţa stareţeii schimonahiei Eugenia Elena, ,,având alături zidită şi clădirea stăreţei” .
Pe lângă complexul monahal existent, mănăstirea avea un cimitir şi o capelă. Cimitirul este înfiinţat în anul 1881, iar capela în anul 188 . Acest cimitir şi această capelă în mijlocul ei reprezintă unitatea credinţei a celor adormiţi cu Hristos prezent în altarul capelei.
Această vatră monahală are o menire importantă pentru acest colţ de ţară. În perioada când a păstorit episcopul Visarion, stareţă a acestei mănăstiri a fost numită în anul 1924 monahia Nina , înzestrată fiind cu un spirit gospodăresc aparte. Vechea obşte monahală, cu specificul ei idioritmic, avea drept specific unitatea de cuget şi de simţiri duhovniceşti realizate prin prezenţa la Biserică. Duceau o viaţă în care erau unite de Biserică şi de slujbe. Se cuvine de amintit că în anul 1925 ,,obştea acestei mănăstiri era alcătuită din 63 de monahii, ascultătoare cu ucaz 36, începătoare nouă 49, în total fiind 148 de vieţuitoare . În anul 1929 obştea acestei mănăstiri este formată din următorul număr de persoane: 1 ieromonah, 65 de călugăriţe, 71 de surori, iar în total vieţuitorii acestei mănăstiri erau în număr de 136 . Apoi, în anul 1933, ca stareţă a acestei mănăstiri o întâlnim pe monahia Evsevia, având o obşte formată din 64 de monahine, 11 rasofoare şi 71 de surori . În decursul timpului obştea creştea, ajungând în anul 1938 la un număr de 177 vieţuitoare . Ca stareţă a acestei mănăstiri în anul 1938 o întâlnim pe monahia Magdalena Beresteanu, de origine germană . Pe data de 21 noiembrie 1942, după perioada acelui an de suferinţă a Basarabiei, este instalată de către episcopul Partenie, ca stareţă a acestui aşezământ monahal monahia Olimpiada .
Obştea mănăstirii Cuşelauca, având un statut idioritmic se conducea după următorul regulament: Regulamentul în mănăstire este pe jumătate în comun. Fiecare nou-venită în mănăstire este datoare să trăiască 3-5 ani în apropierea stareţei, timp în care va fi pusă la încercare, îndeplinind orice fel de muncă şi poruncă. Dacă în acest răstimp nu îndrăgeşte viaţa monahală, atunci are tot dreptul să se reîntoarcă în lume.
Cele care rămân neclintite în faţa încercărilor sunt luate ca ascultătoare de vreo maică, după alegerea şi hotărârea maicii-stareţe împreună cu Sfatul mănăstiresc. Fiind în preajma acelei maici, sora trebuie să poarte de grijă de îndrumătoarea sa, să lucreze şi s-o asculte pe aceasta în toate.

Leave a reply

required