Biblioteca mănăstirii

Concomitent cu activitatea liturgică, pastorală şi misionară, mănăstirea Cuşelăuca, ca şi celelalte aşezăminte monahale din Basarabia, şi-a îndeplinit şi rolul de promotor al culturii prin răspândirea cărţii româneşti vechi şi moderne la est de Prut în pofida graniţei impuse pe Prut în 1812, schitul Cuşelăuca a păstrat legături strânse cu centrele tipografice din ţările româneşti şi din Austro-Ungaria.

Astfel, la schit au fost aduse mai multe cărţi bisericeşti şi apoi date pentru uz local. Dovezile acestei activităţi cultural-economice se găsesc consemnate de mână în diferite cărţi bisericeşti, păstrate în diferite fonduri. De exemplu, pe un Triod tipărit la Blaj în 1800 este scris: „Această cârti, ci să numeşte Triod, esti cumpărată di la schitul Cuşălăuca, cu preţ unsprezece rubli şi giumătati argint şi esti a bisericii satului Ţinţerenii, din uezdul Orheiului, din volostea Sărătenii, la cari bise(ri)că să prăznuieşti hramul Adormirii Maicii Domnului nostru Iisus Hristos”. Într-un alt caz, pe un Theoreticon, tipărit la Viena în 1823, se scrie: „Acest Theoreticon al meu esti cumpărat împreună cu alte cinci căr(ţi) care să cuprind în tomul cărţilor bisericeşti cu preţul 9 rub. 50 c. argint din mănăstire(a) Cuşălăvca. Anul 1837, octovri 18 zile. Ion Pănuţ”. Sfântul locaş a primit la rândul său mai multe danii de cărţi bisericeşti cu diferite ocazii.

Pe Cuvintele Sfântului Părintelui nostru Teodor Studitul, editat la Râmnic în 1784, donatorul notează: „Această carte, dăruită de robul lui Dumnezeu Lupu şi de soţia sa Tudora ot satul Negreşti, ieromonahului Arsenie nacealnic, 1817 mai 10. Iar eu am jărtvit la schit Coşilăvci pentru mântuirea celor ce me-au dăruit şi pentru a me, amin”54. Pe lângă tipărituri, schitul Cuşelăuca a avut în bibliotecă şi cărţi manuscrise, între care şi „Povestiri din Pateric” din 1842, care poartă însemnarea: „Acest pateric se află între cărţile ieromonahului Teodosie, unde a rămas după moartea ieromonahului Gherasim, 4 octombrie 1858 în schitul Cuşulevca”. Unele sălăşluitoare ale complexului monahal din Cuşelăuca deţineau şi în perioada interbelică cărţi valoroase, pe care ulterior, în perioada războiului şi în cea sovietică, le-au salvat personal de la distrugere.

Un caz de carte bisericească personală îl găsim consemnat pe Psaltirea tipărită la Chişinău în 1818, unde se scrie: „ Aciastă cârti ci se zice Psaltire esti a sori Paraschiva Nistorencu din mănăstirea Cuşilovca. M-am iscălit 7 martie în anul 1927”. Datorită maicilor, multe cărţi bisericeşti de la mănăstirea Cuşelăuca au fost salvate şi păstrate cu sfinţenie până la redeschidere în perioada independenţei.

În prezent, biblioteca mănăstirii conţine următoarele cărţi liturgice:

Mineul pe februarie, 1805, Pesta.

Mineul pe noiembrie, 1805, Peşta.

Mineul pe aprilie, 1805, Peşta.

Mineul pe ianuarie, 1805, Peşta.

Mineul pe martie, 1831, Mănăstirea Neamţ.

Mineul pe mai, 1831, Mănăstirea Neamţ.

Mineul pe iunie, 1831, Mănăstirea Neamţ.

Mineul pe noiembrie, 1832, Mănăstirea Neamţ.

Mineul pe decembrie, 1832, Mănăstirea Neamţ.

Triod, 1833, Mănăstirea Neamţ.

Evanghelia, 1837, tipărită la Buzău, îmbrăcată în stofa roşie şi ferecată în argint.

Triod, sfârşitul sec. XIX.

Mineul pe martie, în slavonă, sfârşitul sec. XIX.

Psaltârea, 1907, Chişinău.

Mineul pe ianuarie, 1926, Mănăstirea Cernica.

Penticostar, 1936, Bucureşti.