Necropola mănăstirească

Pe cotorul unui Evloghiu fără început aflăm însemnarea: „1852, iunie 12 zile, s-au mutat din viaţă vremelnică la ce vecinică preutul Ştefan Murafa, fiind un slujitor la schitul Cuşălăuca”. Dintre sălăşluitoarele de la mănăstire înmormântate la schit este cunoscută mai bine monahia Isidora, decedată pe 22 februarie 1890, în vârstă de 84 de ani.

Mănăstirea Cuşelăuca a devenit un loc deosebit pentru foarte mulţi credincioşi din ţară încă de la primii ani de după redeschidere. Aceasta se datorează parţial şi faptului că aici se păstrează moaştele sorei Agafia Maranciuc, originară din satul Păsăţel, Ucraina, înmormântată în cimitirul mănăstirii în 1873.

Cuvioasa Agafia s-a născut în 1819 în familia lui Ioan şi Eudochia Maranciuc. Paralizată de mică, a fost adusă la mănăstirea Cuşelăuca de către părinţii ei la vârsta de 12 ani în scopul tămăduirii. Nu s-a vindecat, însă printr-o vedenie cerească de la Maica Domnului a aflat că se va învrednici de darul tămăduirii. îndrăgind această mănăstire, a rămas aici până la moarte, în 1873.

În 1996, la insistenţa credincioşilor, mănăstirea a înaintat o cerere pentru canonizarea surorii Agafia Maranciuc. Peste doi ani, la 5 septembrie 1998, mitropolitul Vladimir, împreună cu membrii Sinodului eparhial, a aprobat să înainteze acest caz la Patriarhia Moscovei. Până la canonizare, conducerea mănăstirii a decis ca cinstirea cuvioasei Agafia de către credincioşi să fie strămutată de la cimitirul mănăstirii la biserică. Astfel, la 29 iulie 1998, sfintele moaşte ale cuvioasei au fost deshumate şi aşezate în raclă cu mare cinste în biserica de vară. însă nici până în prezent această cerere de canonizare nu a fost cercetată de către Patriarhia Moscovei.